Ei, dragii mei, ia să vă spun eu o poveste, așa cum mi-o aduc aminte dintr-un colț de inimă. Nu e cu zmei și zâne, dar e cu suflet viu și mirosuri dumnezeiești. Mă cheamă Nușa Bodnar, și-s femeie ca oricare alta: mamă cu inima plină, nevastă iubitoare, și om, cum zice românul, cu frică de Dumnezeu și cu drag de oameni.
Acu’, de când mă știu, am fost cu sufletul plecat după lucruri curate și firești. Dar cum e viața asta, te tot poartă încoace și-ncolo, și uneori uiți de tine, de bucurii, de tihnă… Asta până când – nu știu cum, nu știu de unde – a bătut în poarta sufletului meu ceva. Numa’ bine că n-am fost surdă!
Așa am dat eu peste uleiurile esențiale doTERRA. Și de la prima adiere, mi-a tresărit inima ca pe vremea când eram copil și-mi spăla mama părul cu pelin și mentă din grădină. M-am uitat la sticluțele alea mici și zic în gând: “Ce poa’ să știe ele mai bine decât bunica?” Ei bine… știau!
Nu numai că m-au uns la suflet, dar parcă m-au trezit dintr-un somn lung. Mi-am adus aminte de mine. De ce-am venit pe lume. De ce bat clopotele în pieptul nostru când auzim de frumos, de bine, de iubire. Și de ce-i bine să asculți ce-ți spune sufletul – că el, dragul de el, n-are glas mare, da’ spune adevăr curat.
Așa că m-am făcut Specialist certificat doTERRA, cu acte-n regulă și inimă mare. Nu de mândrie, ferească sfântu’, ci pentru că am vrut să dau mai departe. Că nu poți să ții lumina sub obroc când știi cât bine poate face.
Când sufletul îți zice: „Asta-i calea!”
Sunt aici, azi, nu că m-a dus cineva cu forța, ci pentru că mi-am ascultat sufletul. Și vă spun cu mâna pe inimă: când ți-e dat ceva, când o cale ți-e hărăzită, n-ai cum s-o ratezi. Sufletul tresaltă la auzul ei, și tu, om cu simțire, simți c-ai ajuns acasă.
Și poate că nici nu-i întâmplare că citești acum ce scriu eu. Poate că și tu ai în tine o foame de liniște, de echilibru, de ceva bun și curat. Și dacă ai, apoi uleiurile astea parcă-s scoase din rai. Nu le zic leacuri, că nu-s vraci, dar îți vindecă nițel sufletul, dacă le lași.
Vii cu mine în călătorie?
Acuma, nu-s vreo doamnă cu vorbe meșteșugite, dar îți zic așa, de la om la om: dacă simți că te cheamă ceva, ascultă. Dacă simți că ceva vibrează-n tine când auzi de lavandă, de tămâie sau de portocală… poate-i chiar semnul pe care-l așteptai.
Hai să ne cunoaștem. Eu sunt aici, cu tot ce știu și ce-am trăit. Cu uleiurile mele, cu poveștile lor și cu sufletul pe masă. Fă-ți o cană de ceai, pune o picătură de bergamotă în difuzor și dă-mi un semn. Mă găsești cuminte, cu drag de vorbă și cu timp pentru oameni.
Cu inimă caldă și mulțumire,
Nușa Bodnar
Om cu uleiuri, suflet și credință
