Atelierul lui Mitică și Nușa – „Uleiuri și Încredere”

Într-o zi de marți, cuminte și moale ca o felie de cozonac, Nușa ședea la biroul ei, înconjurată de sticluțe, cărți și foi de lucru cu titluri ca „Armonie în familie” și „Starea de bine pe înțelesul sufletului”.

Mitică, cu mapa de asigurări sub braț, tocmai se întorsese de la o întâlnire nereușită cu un domn care „nu credea în nimic, nici în polite, nici în uleiuri, nici în colivă”. Se trânti pe scaun și spuse:

— Nușa… cred că lumea e obosită. Nu mai vrea hârtii, vrea să simtă. Să înțeleagă că viața nu e doar protejată, ci și trăită cu sens.

Nușa îl privi lung, cu un zâmbet în colțul ochilor:

— Și dacă am face un atelier împreună?

— Împreună? zise Mitică. Tu cu miresmele, eu cu garanția pe termen lung?

— Da! Tu oferi încredere în viitor, eu ofer alinare în prezent. Ce-ar fi să le îmbinăm?

Așa s-a născut atelierul:

 „Uleiuri și Încredere – pentru trup, minte și planuri cu suflet.”

L-au organizat acasa, in sufragerie. Au venit cateva femei cu flori în păr, doi bărbați sceptici, doi pensionari, o domnișoară cu anxietate și chiar preotul satului, curios să vadă „cum miroase liniștea”.

Nușa a vorbit prima. Cu voce blândă, a povestit despre cum lavanda te învață să te oprești, despre cum Balance te pune pe picioare, și despre cum un strop de ulei esential poate fi un pas spre sine.

Apoi a venit rândul lui Mitică. Și n-a vorbit despre termene si conditii din asigurari, ci despre viață.

— Oamenii nu cumpără asigurare pentru că le e frică. Ci pentru că vor să se simtă protejați. Iar uleiurile astea… asta fac, da’ pe limba sufletului.

Au povestit de toate, de Viata, au pus ulei în difuzor, s-au uitat unii în ochii altora cum nu se mai uitaseră de ani de zile.

La final, preotul a zis:

— Măi Mitică, măi Nușa… voi n-ați făcut atelier. Ați făcut spovedanie cu parfum.

Și toți au râs. Dar cu lacrimi în colțul ochiului.

De-atunci, în sat (și nu numai), se zice așa:

„Dacă vrei să-ți asiguri mașina, casa și inima, du-te la Mitică și Nușa. Îți dau și poliță, și lavandă, și te fac să pleci om mai bun decât ai venit.”

Tâlcul poveștii?

Uneori, cele mai frumoase parteneriate nu sunt între oameni de meserii asemănătoare, ci între suflete care se înțeleg. Iar când încrederea întâlnește mirosul vindecător al naturii, se naște ceva ce nu se vinde — se dăruiește.

Eu numa zic!