Atat Agorafobia, cat si Claustrofobia sunt reprezentate de sentimentul de anxietate si prin teama unui atac de panica ce poate aparea.
Agorafobia se definește prin teama de a fi singur în anumite situații sau locuri, mai ales în locuri publice, care nu pot fi părăsite imediat, sau în care ajutorul poate să nu fie disponibil într-un eventual atac de panica.
Termenul agorafobie, care derivă din cuvintele grecești agora (ἀγορά) – piață și phobia (φόβία) – frica, a fost inițial folosit pentru a desemna o teamă patologică de spații deschise, întinse, de piețe, de locurile publice.
Elementul esențial al agorafobiei îl constituie teama, în legătură cu faptul de a se afla în locuri și/sau situații din care scăparea poate fi dificilă sau jenantă, sau în care nu este disponibil ajutorul într-un eventual atac de panică ori a unor simptome similare panicii .Teama, duce de regulă la evitarea unor situații și locuri, de exemplu de a fi singuri în afara casei (în supermaketuri, străzi intens circulate, teatre, cinematografe, biserici), de a se afla singuri într-o mulțime, a călători singuri cu automobilul, autobuzul, sau cu avionul, ori a se afla singuri pe un pod sau într-un ascensor. Uneori, indivizii pur și simplu nu își părăsesc casa, sau se tem să fie singuri acasă. Unii oameni sunt capabili să se expună ei înșiși situațiilor sau locurilor temute, dar îndură aceste experiențe cu o teamă considerabilă. Adesea, persoana in cauza este mai capabila să se confrunte cu situația sau locul temut, atunci când este însoțita de cineva (soț/ soție, persoane cunoscute). Evitarea de către indivizi a situațiilor și locurilor publice, le poate afecta capacitatea de a se deplasa la serviciu ori de a-și îndeplini responsabilitățile domestice (de ex., mersul la cumpărături, ducerea copiilor la grădiniță).
Claustrofobia este teama de a fi închis într-o cameră sau într-un spațiu mic fără a avea vreo posibilitate de a scăpa de acolo. Aceasta poate fi declanșată de mai multe situații sau stimuli precum lifturi aglomerate, camere fără ferestre sau chiar o îmbrăcăminte prea strânsă. Ea este clasificată de obicei ca o tulburare de anxietate care duce de multe ori la atacuri de panica. Originea claustrofobiei a fost atribuită mai multor factori printre care o reducere în mărime a amigdalelor, o condiționare clasică sau o predispoziție genetică la teama de spații mici.
Termenul claustrofobie provine din latinescul claustrum („spațiu închis”) și din grecescul φόβος, phóbos („frică”).
Un studiu indică faptul că aproximativ 5-7% din populația lumii suferă de claustrofobie severă, dar numai o mică parte din aceste persoane au parte de un tratament pentru combatarea acestei tulburări.
Ameliorarea anxietății cu ajutorul uleiurilor esențiale:
Bergamotă, lavandă, mandarină, lemn de santal, musetel roman, vetiver, lemn de cedru, neroli, trandafir, melissa, geranium, ienupăr, busuioc, tămâie, patchouli.
Există, desigur, mai multe uleiuri esențiale calmante și relaxante decât cele enumerate, dar acestea de mai jos sunt TOP, ca fiind cele mai utile pentru această situație:
Clary Sage(Salvie), Ylang Ylang, Musetel Roman, Lavandă, Neroli, Maghiran(Marjoram), Sandalwood(Santal) .
Nu există amestecuri generale care să ajute la fobii, deoarece sunt implicate atât de multe sisteme, iar fobia se exprimă atât de diferit în funcție de fiecare persoană. Cel mai bine este să vă creați propriul blend.
Difuzarea uleiurilor în timp ce faci exerciții de relaxare ar fi de asemenea utilă și același ulei esențial poate fi folosit în același mod mai târziu. Alegeți un ulei al cărui miros vă place foarte mult, din lista uleiurilor calmante și relaxante. Apoi purtați același ulei cu dvs., mai ales atunci când este posibil să vă confruntați cu obiectul sau situația de temut. Uleiul poate fi pus pe o bucată de bumbac sau în palme și pur și simplu mirosit. Puteti purta brățări sau pandantive pentru aromaterapie. Folosite în fobii, uleiurile esențiale pot ajuta în atacurile de panică, pot crea încredere, pot distruge anxietatea, ajută o persoană să se conformeze fobiei și, de asemenea, să dezvolte echilibrul necesar atunci când, de exemplu, trebuie să facă față problemei.
Eu numa’zic!
