În ultima perioadă am tot cugetat la ceea ce e cunoscut drept Sindrom al Salvatorului versus Altruism…
Prietenii știu de ce
Granița dintre cele două este extrem de fină, iar diferența e la polul opus, foarte mare!
Am tot cugetat eu, dar am tras și o concluzie:
Nu incerca să faci pe salvatorul!
Mai ales atunci când nu ți se cere!
Dacă o persoană are nevoie doar să fie ascultată, poti să faci asta fără să consumi foarte multă energie.
Dacă încercăm să rezolvăm problemele altora, devenim frustrati când oamenii nu ascultă sfaturile noastre strălucite.
Dorința de a-i salva pe alții este egoistă.
Nu lăsa ca propriile nevoi să -ti influențeze raspunsul..Există o vorbă evreiască: „Nu număra dinții din gura altuia”.
Așadar nu încerca să rezolvi o problemă decât daca ai îndemânarea de care e nevoie.
Gândește-te la prietenul/prietena ta ca la cineva care se îneacă. Dacă știi să înoți foarte bine sau dacă esti un salvamar cu experiență, atunci ai forta si priceperea necesare să ajuți un înotător aflat la ananghie.
Dar dacă nu știi să înoți foarte bine și încerci să salvezi pe cineva care se îneacă, e foarte posibil să te tragă în jos cu el.
In loc sa faci asta, chemi salvamarul.
Iar dacă nu ai energia și priceperea să-ți ajuți un prieten, poți să le prezinți oameni sau idei care s-ar putea să le fie de folos.
Poate că altcineva e salvatorul lui?!
Te-ai gandit la asta?
Eu numa zic..
Tu stii mai bine!
Eu am mai învățat o lecție!
