Vă spun azi o poveste care mi-e aproape de inimă… pentru că nu e doar o întâmplare, ci o bucățică din viața mamei mele, Tanti Ileana — o femeie cum rar mai găsești: puternică, dreaptă și cu un suflet mare, dar pe care prea mulți ani l-a ținut ascuns în spatele grijei de toți.
Mama a fost întotdeauna „stâlpul casei”. Mereu în picioare, mereu în mișcare, mereu cu ceva de făcut. Dimineața, prima trezită. Noaptea, ultima care stingea lumina. Știa să facă de toate: din mâinile ei ieșea pâinea caldă, curtea curată, mâncarea cu gust și copilăria noastră binecuvântată.
Dar într-o zi, când o priveam cum învârte în oala cu supă, am văzut ceva ce până atunci n-am avut curaj să recunosc: nu mai era bucurie în mișcarea ei, ci o încordare. Lingura era ținută ca o armă. Ochii îi erau obosiți și vorba iute, tăioasă.
— Mamă, ești bine?
— Sunt. Doar că… dacă mai aud o dată „mamă, unde-i…”, cred că mă urc pe pereți! Tot eu, tot eu, tot eu…
Și-a tăcut. Dar eu am auzit mai mult decât a spus.
În ziua aceea, i-am întins o sticluță mică pe care scria „Wild Orange”. I-am spus blând:
— Mamă, pune câteva picături pe piept, pe încheieturi, sau lasă-le în difuzor. Dimineața, când îți faci cafeaua. Nu-i leac, nu-i parfum, e un strop de lumină pentru sufletul tău.
A mormăit ceva, cum face ea când nu prea crede dar nici nu vrea să te rănească. A pus sticluța pe policioară, lângă busuiocul sfințit și o iconiță cu Maica Domnului.
Peste vreo dpua saptamani, vand am vizitat-o din nou, din bucătărie venea un miros de portocale dulci și vanilie. Și mama… mama zâmbea.
— Ce-i, mamă? zic.
— Nu știu, draga mea. Parcă mi s-a muiat sufletul. Azi n-am țipat, n-am trântit ușa, ba chiar am cântat puțin. E ca și cum mi-a vorbit Dumnezeu prin mirosul ăsta…
Și-a râs cu ochii ușurați. Așa cum o făcea pe vremuri, când eram mici și ne spăla părul cu ceai de tei.
–
Și tu, dacă ai o mamă… sau ești mamă,
Să știi că multe femei duc în spate mai mult decât se vede. Se dăruiesc cu totul, dar se uită pe ele. Și se miră apoi de ce nu mai simt nimic. Dar uneori, e nevoie doar de o picătură de amintire. De o stare care să le spună: „Și tu contezi. Și tu meriți blândețe.”
Citrus Bliss, Bergamot, Wild Orange – sunt raze de soare în sticluțe mici. Pentru mame. Pentru femei. Pentru suflete care au uitat să se odihnească.
Dă-mi un semn, dacă simți că și mama ta ar avea nevoie de o adiere de pace. Sau dacă tu ești mama aceea. Te ascult cu drag.
Cu iubire pentru mama mea și pentru toate mamele obosite de tăcere,
Nușa Bodnar,
Fiică, femeie și prietenă cu miresmele care mângâie inimi
